Parcul Mansfield

Jane Austen a creat în romanul Parcul Mansfield cea mai atipică eroină din galeria tinerelor care populează universul său literar: Fanny Price, o protagonistă discretă și, aparent, neînsemnată, dar care se dovedește remarcabilă, mai ales prin forța cu care își urmează propria busolă morală, nelăsându-se dominată de așteptările societății în care a fost crescută. Problematica moralității este fundamentală în această proză a autoarei, iar modul în care este adusă în discuție – nuanțat, complex – a făcut ca Parcul Mansfield să beneficieze, de-a lungul celor mai bine de două secole scurse de la prima publicare, de noi grile de lectură, transformând romanul în cea mai controversată și, totodată, mai profundă carte a scriitoarei. „Parcul Mansfield abordează teme tari, precum spiritualitatea și moralitatea, reprezentând, în plus, o dovadă a maturității scriitoricești a lui Austen.

Este, probabil, cel mai profund și mai sofisticat roman al ei, dar și cel care a stârnit cele mai multe controverse și critici. Deși, în linii mari, scriitoarea britanică se ocupă de aceeași secțiune a societății engleze ca și în celelalte romane, mica nobilime provincială, aici accentul nu cade pe textura socială a vieții protagoniștilor, ci pe cea morală.” – Dragoș Zetu, „Prefață” „La fel ca Jane Eyre, celebra eroină a romanului eponim al lui Charlotte Brontë, Fanny, deși nu strălucește prin rafinament sau grație, reușește să ia mereu deciziile corecte, bazate pe o analiză atentă a consecințelor faptelor ei, ambele personaje ascultând mereu de vocea conștiinței și nu de cea a sentimentelor impulsive. Într‑o anumită măsură, Fanny este răspunsul lui Jane Austen la excesele romantismului, curent care exagera importanța sentimentelor.

Mai mult decât atât, Fanny nu urmărește diferitele tipuri de recompense sociale la care aproape toate celelalte personaje visează.” – Dragoș Zetu, „Prefață”