Necunoscuta de la Wildfell Hall

Romanul a șocat cititorii și criticii la acea vreme, abordând în principal proble­mele cauzate de alcoolism și desfrânare și lupta femeilor pentru atingerea egalității în drepturi, atât în societatea extinsă, cât și în interiorul căsniciei victoriene. Neconvențională este și maniera scriitoricească prin care Anne Brontë a ales să prezinte povestea lui Helen Graham/Huntington: printr-o narațiune în ramă, cu dublu punct de vedere, constituit din corespondența lui Gilbert Markham, îndrăgostit de eroină, și jurnalul intim al protagonistei înseși. Această frumoasă și misterioasă necunoscută ce se prezintă ca văduvă – sosită drept chiriașă la Wildfell Hall – este privită cu multă neîncredere de către săteni, fiind constant bârfită și suspectată de fapte reprobabile.

Treptat, ni se dezvăluie toate secretele pe care Helen le ascunde, printre care și faptul că tânăra și-a părăsit, de fapt, soțul, pentru a-și proteja copilul de abuzurile pe care și ea, și băiatul le sufereau. Revendicat astăzi de critica feministă, romanul Necunoscuta de la Wildfell Hall oferă o perspectivă unică în epocă asupra unor probleme ce rămân de actualitate și pentru cititorul contemporan. „Într‑un fel anume, cartea Necunoscuta de la Wildfell Hall (The Tenant of Wildfell Hall, 1848) reflectă destinul literar al autoarei sale, Anne Brontë (1820–1849), alias Acton Bell, mezina unei fami­lii cu două scriitoare de neînlocuit ale canonului literar britanic și universal: Charlotte și Emily Brontë, în a căror umbră ea a și rămas, pe nedrept, vreme îndelungată.

[…] Dacă în roman protagonista, Helen Huntington/Lawrence/Graham, ni se dezvăluie treptat, abia după ce povestirea ei în ramă dă la iveală substratul unor pasionante pagini de corespondență con­fidențială (masculină) și de jurnal intim (feminin), tot astfel și per­sonalitatea scriitoarei Anne Brontë/Acton Bell a trecut prin multe vămi până să ni se prezinte în toată complexitatea și originalitatea ei incontestabilă.