Dincolo de vise

Traim experientele obisnuite ale vietii, fara ca nici macar sa luam in seama posibilitatea ca obiectele, convingerile, credintele, emotiile si starile sa fie altceva decat par. Astfel, urmarim aproape hipnotizati starile, emotiile si obiectele placute, convinsi fiind ca numai ele trebuie sa existe si cautam sa scapam de cele neplacute, crezand ca nu au niciun rost. Lumea nu este decat o aparitie instantanee pe ecranul eternei cunoasteri si existente, care este insasi fiinta noastra.

Cartea aceasta este o fictiune, alcatuita din aspecte foarte reale ale cercetarii de sine si a deconstruirii iluziei. ...Ceea ce iti pot spune este ca tu nu esti o stare speciala in care trebuie sa ajungi sau pe care trebuie sa o atingi, nici o experienta mistica sau speciala. Tu nu esti ceva ce poate fi invatat ori practicat si nici un concept ori o credinta mentala nu esti.

Tu nu esti niciuna dintre senzatiile simtite; nu esti nimic din ceea ce vezi, atingi, auzi, mirosi sau gusti. Nu esti niciunul dintre gandurile, imaginile sau filmele care iti trec prin minte. Nu esti nici senzatiile sau emotiile care te coplesesc; nu esti nici conceptele la care te gandesti, nici ideile pe care le ai.

Deci nu esti nici trupul si nici ceva pe care il poti observa, cunoaste sau percepe, nici in aceasta stare (de veghe) si nici in cea pe care o numim vis. In realitate, tu esti cel care observa experienta pe care o traiesti, observarea a orice poate fi observat, inclusiv a ta insuti. Tu esti cel care nu se schimba cand totul in jur se schimba, fiind fundalul in care apare absolut orice lucru ori fenomen schimbator de care poti fi constient.

Esti cel care se afla la capatul cunoscator al perceptiei si ecranul pe care apar gandurile, senzatiile, emotiile, visele si starile. Esti cel care nu s-a schimbat de cand erai copil, fiind constientizarea obisnuita a experientelor pe care le-ai trait... Fragment din romanul Dincolo de vise de Marius Mihai Lungu: ,,Am deschis brusc ochii, privind confuz in jur, fara inteleg unde sunt si ce-i cu mine.

Mi-a trebuit ceva timp ca sa-mi dau seama ca ma aflam acasa, in pat, si ca de-abia ma trezisem din somn. Foarte ciudat! Fusesem mai mult ca sigur ca plecasem in misiunea de a gasi o planeta asemanatoare cu a noastra, pe care sa o adaptez, creand conditiile necesare supravietuirii organismelor de pe Pamant.

Am privit atent in jur, mi-am pipait trupul si fata, dupa care m-am ridicat incet din pat. Eram totusi in camera mea. Am deschis fereastra si am inspirat profund.

Ceva nu se potrivea. Aerul era incredibil de curat, si nu plin de mirosuri nocive, asa cum mi-l aminteam. Soarele arunca razele pretutindeni, facand ca totul sa para stralucitor si de un colorit ireal.

Nu mai stiam ce sa cred. Imi aminteam ca, inainte sa parasesc Pamantul, totul parea mohorat, in lumina difuza a unui soare care nu mai avea puterea de a strapunge atmosfera imbacsita.