Cantecul pasarii | Anthony de Mello

Noi suntem trei, Tu esti trei Cand nava sa a facut un popas de o zi pe o insula indepartata, episcopul s-a hotarat sa isi foloseasca acest interval de timp in modul cel mai profitabil cu putinta. A inceput sa se plimbe pe plaja si a intalnit trei pescari care dadeau la peste. Intr-o engleza stricata, acestia i-au spus ca au fost crestinati de misionari inca cu cateva secole inainte.

Noi, crestini! i-au spus ei cu mandrie, aratand unii catre ceilalti. Episcopul s-a aratat impresionat.

I-a intrebat atunci daca au auzit de Rugaciunea Domnului. Nu auzisera. De data aceasta, episcopul a fost socat.

Atunci, ce spuneti atunci cand va rugati? Ne ridicam ochii spre cer si ne rugam astfel: 'Noi suntem trei, Tu esti trei, ai mila de noi&'. Episcopul a ramas revoltat de primitivismul rugaciunii si de erezia pe care o continea ea.

De aceea, si-a pierdut intreaga zi incercand sa-i invete Rugaciunea Domnului. Pescarii nu aveau o memorie prea grozava, dar si-au dat osteneala, si inainte de plecare, episcopul a avut satisfactia de a-i auzi spunand Rugaciunea de la un cap la altul, fara greseala. Cateva luni mai tarziu, nava sa a trecut din nou pe langa insula.

In timp ce isi recita pe punte rugaciunea de seara, episcopul si-a amintit cu placere de cei trei oameni care invatasera sa se roage, gratie eforturilor sale pline de rabdare. Subit, el a vazut o raza de lumina care se apropia de vas. Spre uluirea lui, in mijlocul ei a zarit trei persoane care mergeau pe apa.

Capitanul a oprit nava si toata lumea s-a adunat sa vada minunea. Evident, erau cei trei pescari ai episcopului. Sfintia ta, au exclamat ei, am vazut nava cu care calatoresti si ne-am grabit sa venim la tine.

Dar ce doriti? i-a intrebat episcopul, inca nevenindu-i sa-si creada ochilor. Sfintia ta, ne pare foarte rau, dar am uitat rugaciunea corecta.